Magii: Hermes Trismegistos (1) – De trei ori foarte mare
| 15/02/2013 | Autor theophyle Categorii: Esoterica, Magazin Istoric |
Nu putem discuta despre gnosticism si neoplatonism (despre care ne vom ocupa in continuare) fara a aminti personajul “de trei ori foarte mare“, adica Hermes Trismegistos. Trismegistos s-a “nascut” in secolul al doilea i.Hr., desi primele documente din asa numitul Corpus Hermetic (Corpus Hermeticum) 
sunt datate pe la inceputul secolului al II-lea d.Hr. Cine este acest personaj? (care pe mine personal ma amuza enorm). Trismegistos este o sincrezie elenistica din perioada in care Egiptul a fost guvernat de dinastia Ptolomeica. Acea perioada infloritoare, in care era clar ca zilele politeismului erau numarate, o populatia orientala, pagana si elenizata avea nevoie de un simbol monoteist intr-un fel acceptabil si asemanator cu Mesia Crestinilor. Religiile misterioase, (misterice) cu Simon Magul, Apollonius din Tyana, Isis (Romana) sau Mitra aveau mare succes in aceasta lume cu o istorie pe terminate si in asteptarea uneia noi. Combinatia intre zeul egiptean Jehuti (Djehuti), care a ajuns in limba grecilor mai intai Techu, dupa aceia Totu si in sfarsit in varianta finala Tot (Thot) si “şmecherul” combinator-mesager al zeilor din mitologia greaca, nimeni altul decat Hermes. Ganditi-va la ideea de a combina pe “zeul intelectului” Thot, cu combinatorul “afacerist” Hermes, interesant nu? Cum credeti ca ar arata o sincrezie intr Dl. Patapievici si Dl. Sorin Ovidiu Vantu. Nu are cum sa nu-ti placa, imbatabil!
Ei da, mie imi place Hermes Trismegistos pentru ideea sincretica si tot ce inseamna ea. Cum sa nu-ti placa citatul din Asclepios, in care Trismegistos ii spune lui Asclepios: “Dumnezeu nu are nume, sau mai curând le are pe toate, deoarece el este în acelaşi timp Unu şi Întregul”. Thot era zeul cu mana si inima lui RA, intelectualul suprem, “inventatorul” scrisului si patronul nostru, al scribilor (cum sa nu-mi iubesc patronul?), omul cu cap de ibis, judecatorul mortilor. Hermes a fost combinatorul suprem, mana lui in toate si toate in mana lui; Hermes, alchimistul comerciant, care stia sa transforme orice metal intr-unul pretios, stia sa convinga pe zeii neconvinsi intotdeauna, stia cum sa-i trateze pe fiecare-n parte si sa-si obtina intotdeauna tinta. De ce “de trei ori foarte mare”- aici am avut cateva probleme sa le deslusesc. Avem explicatia triviala ” Mare Preot, Marele Filozof si mare Rege“, avem o alta explicatie mai putin triviala, care apartine lui Philo din Byblos (primul secol d.Hr.), care spunea ca a vazut in templul lui Thot din Esna (Egipt) inscriptia unei rugaciuni preotesti care se adresa lui Thot cu aceasta formula, si in sfarsit, ce imi surade mie este tablita miceniana (Tn 316), in care era inscriptionat TI-RI-SE-RO-E (Trişeros – de trei ori erou)
Corpus Hermeticum
Asa numitul Corpus Hermetic (Hermeticum) este de fapt o colectie literara formata in perioada renasterii, bazata pe o serie de scrieri de origine elenistica, 
care pretindeau preluarea unor traditii antice de origine egipteana. Cel mai vechi document existent, care poate fi asociat cu traditia Hermetica, este un papirus, care a fost datat la sfarsitul secolului al II-lea d.Hr., cunoscut sub numele (nomenculatura) Papyrus Vindebonensis Graeca 29456. Toate aceste ramasite dispersate si atribuite lui Hermes-Thot, erou sincretic numit si Hermes (Mercurius) Trismegistus, formeaza acest corpus literar. Cateva texte au o valoare literara, altele filozofica si in sfarsit o mica parte pot fi considerate de natura teologica. Majoritatea textelor sunt atat de interpretative incat pot fi aplicate oricarei religii care exista sau a existat vreodata. Idea renascentista ca ar exista o traditie primordiala, numita de Marsilio Ficino ‘Prisca Theologia’, o doctrina religioasa singulara, care contine adevarurile supreme, relevate la inceputurile lumii si uitate in timp, a produs un curent intelectual revolutionar, care a adoptat orice document vechi gasit sau redescoperit catalogat sub nume diferite, atribuit unor semi-zei eroici, inclusiv Hermes (Mercurius) Trismegistus.
Perioada incunabulelor ne va da numai putin de 8 traduceri ale lui Marsilio Ficino si inca alte 22 de editii pana in 1641 (Ficino si alti autori). Multi autori crestini (Sf. Augustin, Giordano Bruno, Marsilio Ficino, Campanella, Pico della Mirandola) au crezut cu adevarat in existenta “profetului pagan” si l-au considerat pe Hermes Trismegistus ca fiind acesta. Literatura “Hermetica” si-a gasit locul si in alte limbi decat cele clasice (siriaca, araba, armeana, copta, etc.)
Trebuie sa subliniez ca aceasta ‘Prisca Theologia’ a fost de la Renastere si pana in zilele noastre subiectul unor studii extrem de serioase pe langa unele absolut aberante, la limita sarlataniei. Poate clasicii renasterii au fost naivi, continuatorii lor au fost mai putin naivi (Aleister Crowley, Israel Regardie, Samuel MacGregor Mathers, William Westcott, Emmanuel Campostrini, G.R.S. Mead, Franz Bardon); misticii mentionati au “tradus” acest Corpus Hermetic in limbile moderne in felul in care le-au slujit teoriile (unele bizare, altele extrem de hilare). In 1614, filologul elvetian Isaac Casaubon a adus argumente irefutabile spre a demonstra ca intregul „Corpus“ nu era decat o colectie de scrieri elenistice, fapt de care in zilele noastre nu se mai indoieste nimeni. Dar partea realmente extraordinara este ca expunerea lui Casaubon a ramas cunoscuta doar in cercurile invatatilor si ea n-a afectat cu nimic autoritatea „Corpus“-ului. E nevoie doar sa avem in vedere dezvoltarea intregii literaturi oculte, cabalistice, mistice si – desigur – „hermetice“ in secolele care au urmat (pana la autorii moderni, aflati deasupra oricarei suspiciuni). Oamenii au continuat sa considere „Corpus Hermeticum“ ca pe un produs, daca nu chiar al divinului Trismegistus, cel putin al unei intelepciuni arhaice.
Dintre cercetatorii seriosi ai fenomenului unei traditii primoriale pot mentiona doi romani de mare erudiţie si potenţa academica: Eliade si Culianu. Altii, la fel de seriosi, cunoscuţi sub numele comun “scoala traditionalista” (Julius Evola, Titus Burckhardt, Martin Lings, Huston Smith, Seyyed Hossein Nasr) au cautat aceeasi ‘Prisca Theologia’, cazand intr-un fascism desanţantat si lugubru (Julius Evola) sau au devenit promotorii islamismului militant in occident (Seyyed Hossein Nasr).
Ceea ce doresc sa subliniez in aceasta postare este imposibilitatea de a promova o filozofie sau o teologie din “carpeli” antice (mai mult sau mai putin). Corpus Hermeticum nu este altceva decat o interpretare pagana elenistica a unor traditii, care nici macar pe departe nu au de-a face cu Egiptul antic. Autorii acestui “corpus” au fost mai multi si este demonstrat din plin de numeroasele contradictii intre diferitele texte, iar ca ei au fost filozofii elenizanti si nu preotii egipteni este sugerat de faptul ca aceste mici tratate nu contin referiri congruente cu teurgia egipteana sau cu orice forma de cult egiptean. Atractia acestor texte pentru atatea minti insetate de o noua spiritualitate se datoreaza faptului ca, asa cum arata Nock in introducerea lui, ele sunt „un mozaic de idei antice, deseori formulate prin scurte aluzii si la fel de golite de gandire logica pe cat de golite de puritate clasica lingvistica“. Dupa cum puteti vedea, jargonul de acolo este conceput deliberat pentru a declansa un sir nesfarsit de interpretari.
Editii academice de citit – pentru cei care doresc – exista in editia clasica de la Belles Lettres, scoasa de A. D. Nock si Andre-Jean Festugiere, care a aparut intre 1945 si 1954 (o editie anterioara a fost aceea a lui Walter Scott, Oxford, 1924, in traducere englezeasca). Cred ca exista si o editie mai noua la editura Bompiani (italiana), care a adaugat descoperirile de la Nag Hammadi. Cat despre traducerile in limba romana, apa de ploaie din traducerile lui George Robert Stowe Mead (G.R.S. Mead).
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Salut Teofil!
Normal că despre Trismegistos nu există traduceri; este în schimb tradus integral, Coelho. 🙁
salyr tibi,
asta e traducem ce se vinde ::(
M. L. N. R. are o alta opinie despre Hermes Trismegistus si cele trei vieti ale lui.
Masoneria este o mitologie care promoveaza alte mitologii. Nici un mit fondator al masoneriei nu sta in piciore in fata unor probe stintifice minimale.
Sunt de acord.
Va multumesc pentru efortul dumneavoastra. As dori ,daca se poate, sa imi oferiti si alte lucrari despre Corpus Hermeticum pentru a aprofunda, nu conteaza limba, oricum Amazon ofera de toate. Astept si opinia dumneavoastra despre manuscrisele de la Nag Hammadi. Despre gnosticism am citit doar lucrarea autoarei Elaine Pagels asa ca astept in articolul dumneavoastra despre gnostici si o bibliografie mai larga.
salut danutz68,
Cu placere. Te asigur ca vor veni si manuscrisele de la Marea Moarta si cele de la Nag Hammadi.